- perfect adevărat!
- true enough! quite true.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
perfect adevărat!
Look at other dictionaries:
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
istov — ISTÓV s.n. (înv.) Sfârşit1, capăt. ♢ loc. adj. şi adv. (pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârşit, necurmat. – Din sl. istovŭ adevărat . Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISTÓV s … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
cum — adv., conj. a. adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într un… … Dicționar Român
tată — TÁTĂ, taţi, s.m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ♢ Tată de familie … Dicționar Român
apoi — APÓI adv. 1. După aceea, pe urmă. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjuncţie) Atunci, în cazul acesta, dacă e aşa, aşa fiind. Dacă e adevărat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjuncţii; adesea cu valoare de conjuncţie) Pe… … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
